Condițiile și procesul de pornire normală a motorului

Pornirea este un subiect care nu poate fi evitat în nicio aplicație motorie. Cuplul de pornire și curentul de pornire, care constituie combinația parametrilor de pornire ai unui motor, caracterizează performanța de pornire a unui motor. Pentru a asigura siguranța corpului motorului, a rețelei electrice și a echipamentelor care sunt târâte în timpul procesului de pornire, este întotdeauna de dorit să existe un cuplu de pornire mare și un curent de pornire mic.

Cu toate acestea, este un subiect foarte interesant să știm cât de mult cuplu este mai potrivit și ce condiții pot fi îndeplinite pentru a asigura o pornire lină a motorului.

Procesul de pornire a motorului este procesul de schimbare a stării motorului, a vitezei motorului de la viteza 0 pentru a accelera și, în final, atingerea vitezei nominale a motorului. O putem înțelege astfel: pentru a face ca toate procesele de schimbare a inerției vitezei să tindă să se accelereze sau ca procesul de pornire a motorului să mențină accelerația, trebuie să ne asigurăm că cuplul de antrenare este mai mare decât cuplul de rezistență, adică cel electromagnetic. cuplul la orice viteză care nu atinge viteza nominală a motorului, trebuie să fie mai mare decât cuplul de sarcină corespunzător, atunci când cuplul electromagnetic și cuplul de rezistență au o diferență, îl numim cuplu de accelerație. Dacă nu există un cuplu de accelerație, motorul poate menține doar starea de viteză inițială sau chiar poate bloca și nu poate realiza pornirea motorului. Prin urmare, condiția de bază ca motorul să poată fi pornit fără probleme este ca să existe un cuplu de accelerație în orice stare de viteză a procesului de pornire; dacă cuplul de accelerație este mare, timpul de pornire a motorului este relativ scurt, iar dacă cuplul de accelerație este mic, timpul de pornire a motorului va fi prelungit în diferite grade.

Indiferent dacă cuplul electromagnetic al motorului sau cuplul de sarcină, există o anumită relație cu viteza motorului, cuplul electromagnetic și tensiunea de intrare a motorului sunt strâns legate, prin urmare, pentru diferite caracteristici de sarcină, ar trebui să fie vizate pentru a selecta cuplul de pornire și modul de pornire; pe lângă caracteristicile de pornire, trebuie să țină cont și de caracteristicile de schimbare ale sarcinii în timpul funcționării motorului, care implică cuplul de pornire a motorului, cuplul maxim, curentul de pornire între acestea. Aceasta implică un compromis între cuplul de pornire, cuplul maxim. cuplul și curentul de pornire.

Pentru procesul de pornire a motorului, dacă cuplul minim este satisfăcut, depinde dacă procesul de pornire al motorului va forma un punct mort și numai atunci când punctul mort este depășit cu succes poate fi finalizat procesul de pornire. Cuplul maxim este de a se asigura că motorul poate rezista la suprasarcină de scurtă durată și rezistență la șoc în timpul funcționării. Selectarea și compensarea acestor parametri poate implica contradicția „peștelui și laba ursului”, iar proiectantul motorului trebuie să facă o tendință țintită de a asigura în funcție de caracteristicile reale de funcționare.